Descriere. Cunoscut si sub diverse denumiri populare precum molotru, iarba sau fan-grecesc, schindut sau sfandic, schinduful (Trigonella foenum-graecum L.) reprezinta o leguminoasa anuala care seamana destul de mult cu lucerna, fiind chiar folosita in trecut ca planta de nutret. Radacina are o forma pivotanta, nu este extrem de lunga sau foarte dezvoltata lateral, dar prezinta noduli care contin bacterii fixatoare de azot. Tulpina, cilindrica si goala in interior, atinge inaltimi de 40-50 (70) cm, fiind neramificata sau cu ramificatii doar la partea superioara. Frunzele, dispuse pe o parte si alta a tulpinii, sunt similare celor de trifoi, avand foliole usor alungite, petiol lung, margini fin dintate si lipsite de peri, avand culoare verde-inchisa pe partea superioara si o nuanta mai deschisa si putin paroase pe partea inferioara. Florile apar grupate cate 1-2, avand o culoare galbena sau usor liliachie, cu striuri violacee la baza. Fructele sunt pastai alungite si subtiri, drepte sau usor curbate, avand o lungime de 8-10 (15) cm si se termina printr-un cioc lung de 2-4 cm. Semintele, in numar de 10-20 intr-o pastaie, sunt prismatice, mai mult sau mai putin comprimate, cu nuante de maro-galbui sau inchis spre rosu sau brun-inchis. Planta infloreste in iunie-iulie, iar fructificarea este influentata negativ de temperaturile prea ridicate si de caldura intensa.
Cerinte fata de factorii de mediu. Desi este predominant o planta de cultura (fiind rar intalnita salbatica, doar in rare cazuri prin semanaturi), schinduful nu impune cerinte exagerate fata de conditiile biotopului: necesita temperaturi de la 7-8 °C pentru germinarea semintelor si intre 30-35 °C pentru maturarea acestora. De asemenea, se adapteaza la o umiditate moderata, cu o preferinta usor mai ridicata si constanta in faza de rasarire. Indiferent de expunerea la lumina, schinduful tolereaza densitati mari, cu exceptia unei imburuienari excesive. Terenul destinat cultivarii trebuie sa fie adanc, bine lucrare, bogat in elemente nutritive si calciu, si sa nu formeze crusta.
Tehnologia de cultura. Putin pretentioasa in ceea ce priveste planta premergatoare, schinduful necesita totusi un teren curat de buruieni. Cerealele de toamna, precum si alte plante prasitoare si graminee furajere se potrivesc cel mai bine acestei cerinte minime. Cultivarea dupa alte leguminoase sau practicarea monoculturii nu sunt recomandate (perioada de revenire pe aceeasi parcela este totusi mai mica decat la alte specii inrudite, fiind de numai 2-3 ani).
Pe terenurile bogate in substante nutritive usor accesibile, nu este necesara fertilizarea suplimentara, in timp ce pe cele mai sarace ar putea beneficia de 10-20 kg/ha K2O si 50-60 kg/ha P2O5 aplicate toamna, sub aratura, precum si 25-35 kg/ha N in primavara, la pregatirea patului germinativ. Tot in toamna, se aplica si amendamentele (1.000-1.500 kg/ha praf de var), in special pe solurile cu un pH sub 6.
Aratura si pregatirea patului germinativ nu necesita procedee deosebite. Desigur, desi seminta nu este foarte mica (masa medie de 14 g), iar rata de germinatie este destul de buna (peste 80%, conform standardelor), maruntirea si nivelarea atenta a terenului reprezinta garantii suplimentare pentru o cultura de succes, promitand productii remarcabile (de pana la 1,5-1,8 Q kg/ha de samanta conditionata).
Semanatul se efectueaza cu o semanatoare de cereale paioase, in mod continuu, la o adancime de 1-3 cm, in randuri dispuse la o distanta de 37,5-50 cm (in functie de fertilitatea solului, conditiile climatice si gradul de imburuienare). Norma de semanat, situata intre 15-25 kg/ha, trebuie sa asigure o densitate de 200-300 de plante/m². Uneori, plantele pot suferi de fuzarioza (Fusarium spp.), o boala transmisa prin samanta si sol, manifestandu-se prin ingalbenire si uscare. Pentru prevenirea acestui inconvenient, se recomanda tratarea semintei si evitarea terenurilor prea grele si umede. Lupta impotriva buruienilor este mai dificila. In faza preemergenta, la cateva zile de la semanat, in special impotriva monocotiledonatelor din samanta, se poate administra, desi acestea pot fi combatute eficient si in stadiul de vegetatie, atunci cand au atins o inaltime de 10-20 cm, cu un produs antigramineic, in dozele recomandate pentru leguminoase.
Recoltarea se efectueaza atunci cand pastaile incep sa se usuce, iar semintele au inceput sa ingalbeneasca, preferabil dimineata, pe cand roua inca este prezenta, fie direct cu o combina din lan sau in doua faze, cu treierarea din brazda, la cateva zile dupa cosire. Prin selectie se asigura conditiile tehnice de receptie, care prevad maximum 2% impuritati si nu mai mult de 12% umiditate pentru pastrare.
Drd. Chiriloaie-Palade Andrei
